sabato 16 ottobre 2010

L’AMICU MEU

Cu’ è chi nt’0 mumentu r’u bisognu
Ti porgi ‘a manu, ti runa ‘nu cunzigghiu,
pi’ mia ristà e rresta sempri un sognu,
comu firmari ‘u schiantu r’u cunigghiu;

cu’ è chi ti ‘mbicina ammenz’e guai,
cu’ ven’i facci forhsi ti saluta,
pirò sta’ certu non ‘mbicina mai,
si sta’ luntanu, tirrassa, ti ssicuta!!!!

Cu’ voli anda e cu’ non voli manda,
cusì si rissi sempri ‘o me’ paisi,
si ti bisogna un chiovu, un pezz’i landa,
si non ti movi tu, passinu misi!!

E sentu riri, r’a matin’a sira:
‘U sa’ cu’ mi ‘iutau?’N’amicu meu,
non è pi’ ‘mbiria, ma ‘a me’facci è nira,
peggiu ‘i ‘na ‘nzuddha ‘mbrischiata cu’ ‘n’ebreu……

E ogni tantu mi fazzu ‘u solitariu,
‘mbrischiu, mi sentu sulu, ‘a nura, ‘a scaza,
po’ iettututt’i carti all’ancallariu
pirchì non throv’a nuddhu mi mi iaza!!

L’amicu meu, cu’ è l’amicu meu?
Eu haiu sulu e sulament’a mia,
l’amicu r’u me’ cori sugnu eu,
m’incunthru, quando passu, ammenz’a via;

e quando, rraramenti, haia parrari,
mi mentu acant’o specchiu e mi cunzolu,
‘ill’athra parti c’è cu’ sapi stari:
:Parrandu ndi scialamu, chi figghiolu!!

Mi vardu, parru e ciangiu sulu sulu,
eu su’ l’amicu meu e nuddhu cchiù,
iastimu, iettu cauci com’o mulu
e po’ mi fazzu rrussu virdi e blù!!!!!!!

Nessun commento:

Posta un commento