sabato 16 ottobre 2010

L’ACCRISSI

‘Nt’a notti, ‘u suli, ambeci mi si curca,
si misi a passiàri a munti e a basciu,
ammenz’e nuvuleddhi, arret’e surca,
stirandu sempr’u coddhu,’ch’era mbasciu;

‘u maricchieddhu s’era ‘nnamuratu,
vicin’e stiddhi nd’avìa smirciatu una,
ormai era cottu, s’era cunzumatu,
viriva sulu e sulamenti….’A Luna!!

Ciangiva ‘u Suli lacrimi di focu:
:”Pirchì s’av’a ssuffrìri ‘i ‘sta manera,
non ndi virimu mai, mancu un pocu,
eu vaiu e mi curcu e iddha si dispera;

quand’eu mi curcu, iddha si rrussigghia”,
‘u maru Suli era ammenz’e guai,
putìumu formari ‘na famigghia,
ma comu, si no’ ndi virimu mai!!!!

Aia gghiucari sempri a mmucciuneddha
E non mi rormu mai, mi staiu ‘mpindutu,
ma val’a pena! Vardatila ch’è beddha!
Menthr’eu diventu iancu, sculurutu!!!.......

…….Un bellu iornu ‘a Luna si ‘mbicina
E iddhu quasi quasi non nci criri,
‘a viri beddha, rrussa, china china,
non poti, no, non poti cchiù ssoffrìri……………..

………….’I vittiru cusì, quasi ‘mbrazzati,
pi’ du’ minuti non si vitti nenti
e iddhi, ‘i mari, erinu scialati
e ‘i stiddhi, ‘o scuru, rririunu cuntenti!!!!!

Vicin’o Pararisu c’u Signuri,
ddha si sintiva ‘u Suli e allura rissi:
:”Amuri, amuri meu, amuri, amuri”…….
…..Scurau ‘u mundu, succirìu l’accrissi!!!!!!!!!!!!!!!!

Nessun commento:

Posta un commento